OCROTITORUL BUCUREŞTILOR PRIMEŞTE TREI SFINŢI CAPADOCIENI
Cuvânt către pelerinii veniţi la hramul Catedralei patriarhale din Bucureşti
(24-29 octombrie 2009)
Anul acesta 2009 se împlinesc 1630 de ani de la trecerea la cele
veşnice a Sfântului Vasile cel Mare (†379), unul dintre cei mai
cunoscuţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii Ortodoxe, mare teolog şi înţelept
păstor de suflete.
Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2009 An comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al tuturor Sfinţilor Capadocieni.
Binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce Sărbătoarea Sfântului
Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, sporesc şi mai mult
anul acesta, prin venirea din Grecia la Bucureşti a moaştelor Sfântului
Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a moaştelor
Sfântului Grigorie Teologul, prietenul Sfântului Vasile cel Mare, ca
dar oferit de Arhiepiscopia de Viena, Austria, şi a moaştelor Sfântului
Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, aduse de la
biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti. Aşadar, Sfântul Cuvios Dimitrie
cel Nou primeşte de sărbătoarea sa pe aceşti trei Sfinţi Capadocieni.
Biserica întreagă şi mai ales credincioşii pelerini cinstesc pe sfinţi
întrucât în sfinţi se arată prezenţa harului lui Hristos şi lucrarea
Sfântului Duh, ca rodire a darurilor primite de ei la Sfântul Botez,
daruri pe care însă sfinţii le-au cultivat prin rugăciune şi fapte
bune.
Roadele prezenţei şi lucrării Sfântului Duh în sfinţii lui Dumnezeu se
arată mai ales în dragostea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, în
bucuria lor duhovnicească, în pacea sufletului, în îndelungă răbdare
când trec prin încercări, în bunătatea inimii, în facerea de bine către
toţi oamenii, în credinţă dreaptă şi statornică, în blândeţe
nefăţarnică, în înfrânare de la săvârşirea răului, în curăţia sau
sfinţenia vieţii (cf. Galateni 5, 22-23).
Aşadar, când noi cinstim pe sfinţi, cinstim prezenţa şi lucrarea lui
Dumnezeu în acei oameni care au crezut în El, L-au iubit şi au împlinit
voia Lui în viaţa lor pe pământ. Prin credinţa lor statornică şi prin
viaţa lor sfântă, toţi sfinţii sunt prieteni ai lui Hristos (cf. Ioan
15, 14; Iacob 2, 23), învăţători şi rugători ai Bisericii pentru
mântuirea oamenilor.
Când Biserica lui Hristos recunoaşte sfinţenia celor ce au făcut
roditoare în viaţa lor darurile Sfântului Duh, ea îndeamnă pe toţi
credincioşii să citească şi să să urmeze Vieţile sfinţilor, să
cinstească icoanele sfinţilor şi să ceară ajutorul rugăciunii sfinţilor
pentru a spori în credinţă şi în fapte bune, pe calea mântuirii.
Pe lângă citirea Sinaxarului sau a Vieţii sfinţilor şi cinstirea
icoanelor sfinţilor, Biserica a început încă din primele veacuri să
cinstească mormintele şi moaştele sfinţilor, mai ales cele ale
sfinţilor apostoli, ale sfinţilor mucenici sau martiri şi ale sfinţilor
cuvioşi monahi vieţuitori în mănăstiri sau în pustie. Prin cinstirea
moaştelor sfinţilor, Biserica mărturiseşte lucrarea Sfântului Duh de
sfinţire a sufletului şi a trupului omului credincios, rugător către
Dumnezeu şi împlinitor al voii Sale.
Astfel, prin cinstirea moaştelor sfinţilor, Biserica mărturiseşte
împreună cu Sfântul Apostol Pavel că trupul sfinţit al credincioşilor
este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6, 19), pentru că ei au
„slăvit pe Dumnezeu în trupul şi în sufletul lor” (1 Corinteni 6, 20)
şi „vor fi cu Hristos în slava veşnică” (1 Tesaloniceni 4, 17).
De aceea, prin rugăciunea lor, sfinţii sunt mijlocitori pentru noi,
vindecători de boli, izbăvitori de patimi şi de necazuri, luminători ai
vieţii, dascăli ai mântuirii şi îndrumători către Împărăţia Preasfintei
Treimi.
În aceste zile de sărbătoare, soborul minunat al Sfinţilor Părinţi
Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa,
mari dascăli ai lumii şi ierarhi, sporeşte bucuria tuturor pelerinilor
care cinstesc sfintele lor moaşte alături de moaştele Sfântului Cuvios
Dimitrie cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena,
ocrotitori ai Catedralei Patriarhale din Bucureşti.
Cinstiţi împreună în aceste zile de sărbătoare în Capitala României,
aceşti minunaţi sfinţi ai pământului Capadociei şi ai Bisericii
universale ne arată că lumina Evangheliei lui Hristos a rodit în
popoare credincioase raze şi chipuri de lumină, adică sfinţi rugători
pentru oameni pe pământ şi în cer, unind între ele, prin lumina şi
rugăciunea lor, generaţii şi popoare, întrucât pentru ei „Iisus
Hristos, ieri şi azi şi în veci este acelaşi” (Evrei 13, 8).
Iubiţi pelerini,
Să rugăm pe aceşti sfinţi mari, prieteni ai lui Hristos, părinţi
milostivi şi luminători ai Bisericii, să fie pentru noi mijlocitori în
faţa Preasfintei Treimi, să ne dăruiască sănătate şi mântuire, mult
ajutor în familie şi în toată lucrarea cea bună, putere duhovnicească
de a birui ispitele şi necazurile, neînţelegerile şi neajunsurile,
sărăcia şi nesiguranţa zilei de mâine, pentru a spori în credinţă, în
nădejde şi în dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să vă răsplătească tuturor evlavia şi
osteneala, dărnicia şi răbdarea, cu darurile Sale cele bogate, cu
sănătate şi mântuire, cu pace şi bucurie, pentru ca să împărtăşiţi
tuturor celor dragi binecuvântarea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui,
lumina sărbătorii şi frumuseţea sufletelor adunate în rugăciune
împreună cu sfinţii, în iubirea Preasfintei Treimi!
“Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl
şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (2 Corinteni 13,
13)
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
